Cine zice că nu este

Tu zici că sunt rege,

Eu știu că ești prințesă,

Râd macii de noi

Până li se ofilesc petalele.

Am întrebat râul

Ce rost are curgerea,

Iar el mi-a vorbit despre timpul

Când nu erau decât sus și jos

Ca în îmbrățișarea îndrăgostiților.

Era gata-gata

Să se supere Creola

Când am întrebat-o

Care-i marginea regatului meu.

Eu, eu,

A răspuns,

De la mine și până la mine

E distanța de la Soare la Lună,

Iar Luna are o oglindă minusculă

În care se vede

Întregul.

Ochii tăi, de pildă,

Apar ca verdele din adâncul mării,

Marea ca o iubire de după amiză.

Cam la ceasul când viseză

Copilul

Sânul mamei.