Pe o stradă din Parisul luminat
(Pleonasm egal
Poem de pus în debara va ieși)
Cu piramide de sticlă
Și fără pirande
(Încă),
Cu Sarkozi fără sarcozoaică
Și aproape nenăscut,
Bătu un tânăr fizician,
Aproape ca Rudolf Valentino
Ot Măgurele dă dăștept
Și germanizat dă la tack-su.
Precum balzacianul Eugene
Ducea în mâna stângă o carte
Și în dreapta o sticlă de vin
(Românesc, că încă călătoria
Nu-i era grea ca cărarea),
În spate era împins de bastonul
Unui mareșal sovietic
(Evident după călcătură
Și cătătură, scuzați rima).
Și boul când vede iarba
Dă din coarne,
Iar când aude de euroi,
Rămâne fără oi
Că nu pot zice ploi.
Și plângeau toți trei
(Prepelița, Guguștiucul
Și sticla)
Soarta unui tată care
Suferise mult
Și-și sacrficase tinerețea să
Scoată niște comuniști adevărați
Din vițeii români.
În timpul aista,
A frecat marxismul p-acolo
L-au mai frecat o dată,
Dar n-a curs nimic în sticlă.
Morala:
Dacă se lepăda de mamă-sa,
Nu ieșea minciuna
La iveală
Boreală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu