Fii bună, Creola, fii bună,
Că de frumusețe s-a ocupat cerul
Cănd auzi câinii că latră la lună
Amintește-ți că rezultatul e nul.
Chiar și eu am vrut să scot custura
Și s-o spăl într-o pară stricată
Era vremea când se prăsea ura
Și lumina părea că e mată.
Dar am învățat mergând la arat
Care e cea mai de leac doftorie
Stai câteva zile, scoți un oftat
Și aștepți o fată la vie.
Acolo m-ai găsit tăind frunze la câini
Flueram adică a nepăsare
Tu m-ai cuprins cu ambele mâini
Și-am luat-o încet spre Soare-Răsare.
Simțeam că nu-ți vin vapoarele
Și abia îți mai suporți iia
Ți-am promis c-ai să uiți toate cele
Iar după, îți voi reciti poezia.
Era despre verzi și uscate
Cu feți și mici sânzâiene
Tu te înclinasei spre spate
Și lumina se furișa printre gene.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu