Iubire feciorelnică

(Către Domnișoara Inspirație. Adresa: Înspre Cer)

Mărturisesc,

Am stat la colț,

Uneori chiar sub preș,

N-am avut curajul să te chem

Nici să te aștept

Pe la colțuri de ulițe

Prefăcându-mă că te întâlnesc

Din întâmplare.

Oricum

Nu te puteam minți,

Tu și Stăpânul Atoate

Știți ce este înainte de-a fi

Și se cutremură lumile

De vrea cineva să vă-nșele.

Eram pus în temă

De mai marii cuvintelor,

Muncitori cu sapa și secera,

Încovoiați ca-n rugăciune

Spre scoarța pământului

Să nu te tratez

(în nesăbuința foamei mele)

Drept doamnă.

Chiar bunicul meu

Care cântase din fluier

De soc

Mă străpunsese cu lumina albastră

A ochilor lui învățați

Să nu plângă

Și-mi poruncise:

Să n-o atingi,

Ea domnișoară e

Și femeie nu va fi niciodată,

Când nu vei mai iubi poezia

Să-ți cauți bucurii

Pe maidane

Și între picioarele

Femeilor făr de rușine-n obraz.

Domnișoară, Domnișoară,

Dacă vei avea nevoie cândva

De un supus servitor,

Cheamă-mă.