C. Noica despre logică

„La mărturisirea d-tale că nu ştii ce este logica, îţi răspund sincer că nu ştiu nici eu. Deosebirea este, numai, că d-ta regreţi a nu fi citit destule tratate de logică, în timp ce eu regret a nu fi găsit în ele lămuririle necesare pentru mine şi pentru d-ta. Sperînd a-ţi arăta cît de contradictorii sînt părerile logicienilor înşişi despre ceea ce face obiectul preocupării lor, voi cita două atitudini, care prevalează încă, deşi prima este de acum trei veacuri.

„Logica poate fi expusă în patru, cinci zile", spune Arnauld către un prieten, în tovărăşia căruia se plimbă prin grădinile Port-Royal-ului.

„Logica nu se poate expune defel", spune gîndirea nouă, căci ea este un calcul, care nu se învaţă prin sim­ple discursuri.

Dar ceea ce-i uneşte, pe Arnauld cu logicianul con­temporan, este faptul că amîndoi cred a şti ce este logica. Noi sîntem poate mai bine aşezaţi; şi ar merita să se înceapă logica prin recunoaşterea faptului că nu ştim ce anume este ea, ba nici măcar unde trebuie căutată : în gîndire ? în lucruri ? nici în gîndire, nici în lucruri, ci în semne goale şi în operaţiile cu ele ?”

Constantin Noica