Pagini

marți, 22 noiembrie 2011

Zgomot


Vezi-l cum se strecoară
Prin zid, prin piatră
Şi prin cenuşă
Şi prinde în pumnul de ură
Urechea, odihna şi sufletul.

Uşa nu-l poate închide
Se naşte din uşă, din piatră
Şi din zăvor.

Pădurea a rămas
La Soare Răsare
Acolo lumina năştea mai-nainte
De a se face ziuă
Apele se odihneau privindu-mi ca-n dragoste
Chipul

Eu aşteptam să plutesc peste vânt.

Am fugit pe drum
Nebătut,
Cu colţuri de lup
În loc de potecă
Şi sufletul a sângerat ca un strigăt.

Ţipetele corbilor se bat
Şi acopăr cu noaptea cărarea.

Un comentariu:

Anonim spunea...

"Şi sufletul a sângerat ca un strigăt" - superb vers