Pagini

marți, 29 noiembrie 2011

Constantin Brâncoveanu


În războaie meşter n-a fost,
Şi-l bănuim că nici n-a încercat,
Peste alţii n-a trimis oaste,
Cu toate că s-ar fi priceput mai
Bine
Să gospodărească
Şi pământul fraţilor lui.

Îşi iubea mult tatăl
Şi-i ridicase un semn veşnic de aducere-aminte,
Îşi iubea unchiul
Şi l-a lăsat să cugete liniştit
Într-o enormă şi cinstită bibliotecă.

Avea ambiţii mari pentru el
Şi mai mari pentru ceilalţi:
Să zidească fiecare o casă
Nu mare, nu prea mare,
Dar veşnică.

Şi cerea tuturor ca acea casă
Să fie
Dacă nu mare, atunci frumoasă.
Şi la intrare să aibă o cruce.

Niciun comentariu: